Home Despre Noi Echipa Alegeri 2008 Contact
Stiri Recente

Legaturi Utile


Harta Interactiva
Nu exista vinovatie colectiva - Adrian Nastase
Nu există vinovăţie colectivă - Adrian Năstase
Şi nu suntem cu toţii la fel de vinovaţi de situaţia în care e azi România
Dezinformarea este arma cu care Traian Băsescu încearcă să lupte acest nou război al său cu populaţia României. Ce înseamnă dezinformarea? Înseamnă acea acţiune prin care se pune în valoare un anumit aspect, în timp ce altele sunt trecute sub tăcere, în care se exagerează avantajele sau inconvenientele doar ale anumitor aspecte, în care realitatea, de fapt, este modelată pentru a servi în adormirea vigilenţei maselor sau chiar pentru a deveni momeală psihologică.
Traian Băsescu, un maestru al dezinformării, a folosit mereu această armă pentru a acumula cât mai multă putere. Mereu a modificat realitatea şi a servit-o alegătorilor într-o formă alterată, atât pentru a demonstra că el nu e vinovat niciodată de nimic, cât şi pentru a-i instiga pe alegători unii împotriva altora şi, în acest fel, să fie pe valul celor majoritari.
În criza actuală nu am ajuns din cauza unei vinovăţii generale şi ubicue, ci din cauza unor factori foarte precişi, generaţi de oameni foarte uşor de identificat. A te folosi acum de slaba credibilitate a unei clase politice care a parcurs, împreună cu România, o tranziţie foarte dificilă, pentru a fugi de o vinovăţie extrem de clar individualizată este un comportament laş şi pervers.
Economia e în metastază, dar asta nu e din cauza mineriadelor sau din cauza conflictelor dintre Ion Iliescu şi Petre Roman de la începutul anilor 90. Nu e de vină nici guvernarea Văcăroiu, care a trebuit să gestioneze o perioadă extrem de dificilă, după cum nu sunt de vină reformele pe care a încercat să le pună în practică Victor Ciorbea. Cu atât mai puţin, nu e de vină Guvernarea PSD pe care eu am condus-o, fiindcă ea a produs rezultate total diferite de ce vedem în prezent. În 2004, Traian Băsescu a preluat o ţară care avea economie sănătoasă, într-o creştere solidă, cu situaţia finanţelor foarte echilibrată, cu o politică externă foarte dinamică, cu scăderea decalajelor sociale dintre bogaţi şi săraci, cu o creştere a numărului de oameni care pot fi catalogaţi ca făcând parte din clasa de mijloc, şi chiar cu paşi importanţi făcuţi în sensul reformelor instituţionale. Statul lăsat de Guvernarea PSD era compus din 900.000 de bugetari, iar România se pregătea să intre în UE, să dea drumul la mari proiecte de investiţii şi să absoarbă cele mai mari fonduri externe nerambursabile din istoria sa.
Ce a urmat este majoritar în răspunderea preşedintelui Traian Băsescu, fiindcă acesta a controlat toate marile numiri, a căpătat cea mai mare putere, a vrut să decidă tot şi a patronat cam tot ce s-a întâmplat în mandatul său. Dacă vreţi, singura perioadă în care a fost mai puţin implicat în decizii au fost acele luni în care era suspendat, dar nu atunci s-au făcut marile datorii şi marile angajări în sistemul public.
Traian Băsescu are câteva vinovăţii foarte clare şi extrem de punctuale, pe care nu trebuie niciodată să le uităm, fiindcă aceste vinovăţii sunt cele care au determinat situaţia exactă în care ne aflăm acum:
- A pervertit sensul funcţiei prezidenţiale, generând o situaţie pe care nici un alt preşedinte de până acum nu a generat-o. Constituţia a funcţionat bine şi sub Ion Iliescu, dar şi sub Emil Constantinescu (cel care a ajuns la putere tot pe un val de schimbare). Ambii au respectat instituţiile şi statul român. Doar în vremea lui Traian Băsescu s-a ajuns să fie nevoie de interpretări pe bandă rulantă ale Curţii Constituţionale. Curtea ar fi trebuit să fie o instanţă de control excepţional, nu o instituţie care să explice public preşedintelui ce are voie şi ce nu are voie să facă într-un stat de drept.
- A preluat o ţară cu economie stabilă şi cu finanţe sănătoase, şi a permis ajungerea la o situaţie în care economia este prăbuşită şi finanţele sunt nesănătoase. Problema, în mod clar, a apărut în timpul regimului Băsescu. Şi preşedintele e vinovat pentru asta, fiindcă a avut posibilitatea să schimbe primul ministru, dacă n-a fost mulţumit. Dar marile erori în conducerea ţării le-a făcut tocmai omul său de încredere, pe parcursul anului trecut, iar Traian Băsescu a preferat să continue tot cu el.
- A preluat o ţară în care polarizarea dintre bogaţi şi săraci scădea, în care problemele sociale începeau să fie rezolvate (sărăcia scădea, conform tuturor statisticilor) şi a adus-o în situaţia în care toate instituţiile ne atrag atenţia asupra dezechilibrelor din prezent.
- A permis împovărarea statului de către oamenii pe care i-a numit sau i-a stimulat să ajungă în funcţii, şi s-a ajuns la situaţia în care aproape că s-a dublat numărul de angajaţi la stat în 6 ani. Nu a ales calea stimulării pe mai departe a economiei (apropo, economia este cea care trebuie crescută, ca principiu, nu statul trebuie redus pentru că economia e în cădere), ci a preferat calea simplă a transformării statului în feude ale propriilor prieteni portocalii. Aceştia sunt sistemul clientelar care au secat statul de resurse în ultimii ani.
- A crescut – şi asta este vinovăţia pe care o va recunoaşte cel mai greu, deşi este una din cele mai evidente – corupţia la un nivel fără precedent. Dominaţia PSD în perioada 2000-2004 era una majoritar politică. Corupţia guvernării PSD este mai degrabă un mit de imagine decât o realitate. Abuzurile făcute în prezent de aparatul PDL depăşesc, la nivelul gravitătii, până şi acuzatiile niciodată dovedite şi poveştile fantastice inventate de ei despre PSD. Practic, PDL a luat un stat, l-a căpuşat, şi nu doar că a devenit partid-stat, dar a transformat statul în partid. Acum, toate instituţiile din ţară sunt folosite pentru interes de partid.
- L-a lăsat pe Emil Boc şi pe miniştrii PDL să deturneze bani publici spre campania prezidenţială, anul trecut, şi a dat drumul marii dezinformări a “revigorării economiei”, a “ieşirii din recesiune”, pentru ca lumea să nu fie atentă la modul în care banii publici erau deturnaţi. Pentru asta, a dat drumul şi la cel mai mare împrumut din istoria României, care nu s-a dus în industrie sau în investiţii, ci a ajuns în mită electorală, în campania prezidenţială, în conturi portocalii – oriunde era necesar pentru ca Traian Băsescu să îşi conserve puterea.
- A distrus relaţiile externe ale ţării şi chiar reputaţia externă a României. Azi, în România, singura delegaţie externă care ne mai vizitează este cea a FMI. În plină criză, nu avem dialog cu statele importante ale Europei sau ale lumii. Mai mult, lipsa de orizont în politica externă duce azi la posibilitatea ca Rusia – un vecin iritat de gafele constante făcute de Traian Băsescu, să vrea construirea unor baze militare la graniţa cu România. Şi, pentru cei care se întreabă care e legătura între politica externă şi situaţia economică gravă, le spun că există o extrem de directă corelaţie între reputaţia unei ţări obţinută prin diplomaţie şi prin caracterul dovedit pe plan extern şi, respectiv, ratingurile de ţară pe care le obţinem şi de care avem nevoie pentru a ne împrumuta mai ieftin.
- A blocat marile proiecte existente în 2004, doar pentru că nu erau controlate de PDL. La fel cum acum blochează fondurile europene, cărora nu le dă drumul spre societate, Traian Băsescu a blocat mari proiecte care ar fi însemnat, de exemplu, finalizarea rapidă a Autostrăzii Transilvania. Motivul public invocat – costul prea mare generat de “corupţii” PSD. La ce am ajuns? Costurile au crescut mult peste acuzaţiile invocate, iar în realitate nici nu avem autostradă. Azi, apelurile de proiecte pentru fondurile europene sunt obturate de dorinţa miniştrilor PDL de a le controla destinaţia. Din această cauză, miliarde de euro nu sunt lăsate spre economie, iar criza continuă.
- A transformat România dintr-o tară care primea fonduri europene pentru dezvoltare într-una care este contributor net la bugetul Uniunii. De când am intrat în UE, dăm mai mulţi bani la bugetul comunitar decât reuşim să absorbim, deşi ar fi trebuit să beneficiem de ajutoare imense, de zeci de miliarde de euro. Într-un calcul simplu, deşi azi intră mai mulţi bani de la UE decât intrau în perioada 2000-2004, faptul că şi suntem contributori la bugetul comunitar face ca această creştere să fie nulă.
- A impus un control politic fără precedent pe justiţie. La adăpostul discursurilor şi scandalurilor generate, Traian Băsescu a devenit cel mai activ motor al schimbărilor de oameni din justiţie. A schimbat de peste 20 de ori mai mulţi judecători şi procurori decât Ion Iliescu şi Emil Constantinescu la un loc, în doar şase ani! Şi asta pentru că a vrut să demită judecătorii şi procurorii pe care nu îi controla şi a vrut să îşi impună oameni fideli lui sau fideli mafiei PDL. Azi, în ţară, marile abuzuri din justiţie sunt produse de oameni numiţi de Traian Băsescu şi sub controlul său politic.
- A destabilizat Parlamentul, prin impunerea unei politiciene lipsită de experienţă, în fruntea Camerei Deputaţilor. A distrus dialogul politic, refuzând orice formă de iniţiativă venită din partea opoziţiei. Nu e suficient să afirmi că vrei reconciliere între partide, ci trebuie să şi demonstrezi asta. A transformat Parlamentul în vinovatul principal al tuturor erorilor sale din ultimii ani. A instigat populaţia împotriva Parlamentului – sugerând prin asta că România nu are nevoie de un Parlament. A insistat atât de mult pentru ideea votului uninominal, încât este autorul moral al unei reforme care a dus la creşterea mitei electorale.
- A lansat pe piaţă mari manipulări despre cum sunt de vină anumite categorii sociale pentru lipsa de bunăstare a altora, dezinformând grav şi instigând la ura socială. Efectul este o creştere a violenţei de orice fel, la toate nivelurile. Exemplul de sus s-a transferat în societate, iar acest lucru se vede pe străzi, în relaţiile dintre oameni şi în coeziunea socială, in continua scădere.
Atunci când faci acuzaţii generalizatoare, speri ca nuanţele să nu se mai vadă. Folosind tehnica “adevărului parţial”, Traian Băsescu face afirmaţii profund incorecte. Nu e corect să spui că pensionarii în ansamblu sunt o povară, dacă există anumite cazuri de pensionări anticipate incorecte. Încerci să blochezi situaţiile incorecte, pentru ca ele să nu afecteze tot sistemul. Iar motivul este acela de a proteja pensionarii de acuzaţia că sunt, cu toţii, nişte profitori. În schimb, Traian Băsescu preferă să acuze toţi pensionarii de rea-credinţă, ceea ce este la fel de grav şi la fel de blamabil ca toate acuzaţiile pe care le-am enumerat mai sus, la un loc.
Statul social român nu este mai mare şi mai cheltuitor decât alte state europene. Dimpotrivă, toate statisticile ne arată că România este la jumătatea nivelului statelor europene occidentale în ce priveşte procentul din PIB alocat cheltuielilor sociale. La un buget statal format dintr-o treime din PIB, o treime din această treime se duce pe cheltuieli sociale. Nu aceste cheltuieli sunt prea mari, ci PIB-ul este prea mic. La fel cum e prea mică puterea statului de a colecta impozite şi taxe. Nu fac o lecţie de economie, deşi poate Traian Băsescu ar trebui să primească una. Ştiu însă că ştie foarte bine despre ce vorbeşte. El ne pune să ne uităm cu toţii la acea treime care înseamnă cheltuieli sociale pentru a nu ne uita la cealaltă treime, controlată de “investiţiile” făcute de ministerele conduse de sistemul mafiot-clientelar al PDL. Acolo e marea risipă, acolo trebuie luate măsurile cele mai rapide. Altfel, discursul preşedintelui poate fi tradus altfel: “tăiaţi risipa făcută de pensionari şi de asistaţii sociali, pentru ca să avem de unde să dăm pe achiziţii şi contracte cu statul, preferanţiale, clienţilor politici”.
*** Am făcut această enumerare pentru a arăta că România nu a ajuns în situaţia actuală ca efect implacabil al unor procese globale din ultimii 20 de ani. Efectele globale erau pozitive dacă nu apărea epoca Băsescu. Economia ar fi continuat să fie stabilă, iar finanţele ar fi rămas echilibrate. După 6 ani în care statul a fost demonizat, puterea a fost redefinită în jurul preşedintelui, feudele au fost definite pentru clientela PDL, iar societatea a fost trecută total sub control portocaliu, acesta este costul. Când nu te ocupi de economie, ajunge ea să te pună să plăteşti factura. Acum, Traian Băsescu este în situaţia comandantului de navă care o loveşte în port atunci când vrea să îşi reînnoiască permisul şi, pentru a scăpa de vinovăţie, spune că accidentul e produs de furtunile din anii trecuţi sau de muncitorii care au asamblat nava. Situaţia e, evident, ipotetică, şi am folosit-o doar ca pe o metaforă.
Sursa : http://nastase.wordpress.com/
© 2008 Toate Drepturile Rezervate PSD Caras - Severin. Web Design si Optimizare by Web Design Timisoara | Harta Site |