Home Despre Noi Echipa Alegeri 2008 Contact
Stiri Recente

Legaturi Utile


Harta Interactiva
Conferinţa de presă susţinută de Ioan Cindrea, şeful Departamentului de politici sociale al PSD, şi Titus Corlăţean, vicepreşedinte al PSD
Conferinţa de presă susţinută de Ioan Cindrea, şeful Departamentului de politici sociale al PSD, şi Titus Corlăţean, vicepreşedinte al PSD
Ioan Cindrea: În primul rând, vreau să vă salut, vă mulţumim că sunteţi prezenţi! Vom avea două puncte pe ordinea de zi. Eu voi prezenta un punct de vedere al Partidului Social Democrat legat de legea privind sistemul public de pensii, iar în partea a doua a conferinţei de presă va intra domnul Titus Corlăţean, vicepreşedinte al Partidului Social Democrat.
Aşa cum ştiţi, ieri au fost dezbaterile finale în Camera Deputaţilor la legea privind sistemul public de pensii. Partidul nostru nu a participat la votul final – practic, după ce s-a dezbătut punctul de pensie, ne-am retras deoarece noi nu am dorit să fim părtaşi la promulgarea acestei legi care, din motivele pe care vi le voi prezenta, aduce mari deservicii atât pensionarilor, cât şi asiguraţilor. Dacă socotim că în România sunt 6 milioane de pensionari şi peste 5 milioane de asiguraţi, ne apropiem de 12 milioane de oameni care vor avea de suferit în urma aplicării legii pe care a impus-o actuala putere portocalie.
Motivele sunt următoarele – o să le prezint în ordinea efectelor distrugătoare pe care le aduc: valoarea punctului de pensie. Propunerea noastră a fost menţinerea punctului de pensie la 45% din salariul mediu brut şi corelarea dintre punctul de pensie şi salariul mediu brut. Forma care a trecut practic îngheaţă punctul de pensie la 732,8 lei pentru al treilea an consecutiv – el funcţionează din octombrie 2008. În 2009 şi în 2010 – practic şi în 2011 – vom avea acelaşi punct de pensie, iar creşterea punctului de pensie se va face doar din 2012, corelată cu 50% din inflaţie. Calculele noastre ne arată că punctul de pensie a scăzut anul acesta la 39% din salariul mediu brut şi că tendinţa în următorii ani este o apropiere de o valoare critică de 30% faţă de salariul mediu brut. Efectele? Scăderea dramatică a puterii de cumpărare a pensionarilor din România! Elementul esenţial – punctul de pensie care asigură puterea de cumpărare –, elementul central al Legii Pensiilor a fost impus de actuala putere.
Al doilea motiv: creşterea dramatică a vârstei de pensionare pentru femei. Noi, ca partid de stânga, considerăm că pentru femei, în condiţiile din România, o creştere la 65 de ani a vârstei de pensionare este de neacceptat. Am avut două amendamente, un amendament la 60 de ani, un amendament intermediar la 63 de ani, dar cu posibilitatea reducerii vârstei de pensionare în funcţie de numărul de copii născuţi şi crescuţi – cu un an la un copil, cu doi ani la doi copii, cu trei ani la trei şi mai mulţi copii. Amândouă au fost respinse şi puterea şi-a impus creşterea vârstei de pensionare la 65 de ani. Este de neacceptat acest lucru, având în vedere condiţiile femeii din România, uzura accelerată a femeii din România, care are şi obligaţii casnice. Vârstele de pensionare pentru femei în Franţa de-abia acum au crescut de la 60 la 62 de ani, or puterea actuală doreşte pensionarea femeilor la 65 de ani!
Mai există un motiv important pentru care nu am participat la votul pe Legea Sistemului Public de Pensii: este vorba de penalizările în cazul pensionărilor anticipate. În cazul pensionărilor anticipate, actualmente, pensia se reduce, în acei cinci ani de pensionare anticipată înainte de vârsta standard, cu 30%. Prin legea aprobată ieri, creşte cu o treime penalizarea, de la 30 la 45%, adică un pensionar primeşte doar 55% din pensie dacă se pensionează cu cinci ani mai repede!
Penalizările în cazul pensiei de invaliditate cresc cu 3% - este al patrulea motiv pentru care noi nu am votat această lege, nu am votat aceste articole, deoarece am avut amendamente prin care doream să eliminăm toate aceste penalizări pentru pensia anticipată şi pentru pensia de invaliditate.
Al cincilea motiv: introducerea pensiilor ocupaţionale, aşa-zisele „pensii speciale”, în sistemul public de pensii, nu face decât să crească deficitul. Intră peste 200 000 de pensionari care vor consuma din veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat, ceea ce va conduce la creşterea deficitului. Pentru acest lucru se vorbeşte zilele acestea despre deficite de peste 3 miliarde de euro, când, în realitate, discutând despre pensionarii de stat, deficitul este de 1-1,2 miliarde de euro, sume care puteau fi redistribuite de la bugetul statului sau sume, aşa cum am spus-o de mai multe ori, impozitarea diferenţiată putea să fie soluţia de venituri suplimentare la bugetul statului, direcţionate către bugetul de pensii ca să asigurăm punctul de pensie şi toate celelalte lucruri.
Practic, în concluzie, Guvernul şi puterea actuală poartă toată responsabilitatea aplicării acestei legi care va aduce prejudicii enorme pensionarilor prin scăderea dramatică a puterii de cumpărare, prin înăsprirea condiţiilor de pensionare anticipată şi pensionare de invaliditate. La momentul acesta, specialiştii noştri din Departamentul Juridic analizează posibilitatea atacării Legii Sistemului Public de Pensii la Curtea Constituţională. Există câteva motive pentru care noi considerăm că legea încalcă Constituţia – este vorba despre eliminarea pensiilor ocupaţionale ale militarilor, ale poliţiştilor şi obligarea cuprinderii în sistemul public de pensii şi a judecătorilor. Suntem convinşi că această sesizare îşi va găsi un răspuns favorabil prin declararea Legii Sistemului Public de Pensii ca fiind neconstituţională.
Vă mulţumesc frumos!
Întrebare: Mai exact în legătură cu ce vă adresaţi Curţii?
Ioan Cindrea: Acest lucru îl vor face colegii noştri de la Departamentul Juridic – este vorba despre desfiinţarea pensiilor ocupaţionale, mă refer la militari, mă refer la poliţişti, mă refer la cuprinderea în sistemul public a judecătorilor, pe care îi obligă să contribuie conform Articolului 6, Punctul II, îi obligă să devină contributori şi beneficiari ai sistemului public de pensii. Practic, pentru legile speciale care au fost elaborate în anii 2001-2002, înaintea integrării României în NATO, când aveam obligaţia să creăm un sistem legislativ special pentru aceste pensii, în concordanţă cu legislaţia Uniunii Europene, prin această lege sistemul este desfiinţat. La articolele finale toate aceste legi sunt abrogate.
Întrebare: Deci este o certitudine că veţi contesta Legea? Spuneaţi că specialiştii „analizează” posibilitatea contestării.
Ioan Cindrea: Da, analizează şi, în momentul în care se va face acest atac sau demers la Curtea Constituţională, colegii noştri vi-l vor prezenta. Eu am vrut să vă spun şi am declarat-o şi în plenul şedinţei de ieri că în momentul în care a trecut Articolul 6 sunt elemente de neconstituţionalitate.
Vă mulţumesc frumos şi în continuare va veni colegul meu, domnul Titus Corlăţean, vicepreşedinte al partidului.
Titus Corlăţean: Vreau şi eu să vă salut şi să vă spun bună ziua! Cele două puncte ale conferinţei de presă pe care o voi susţine astăzi în calitate de vicepreşedinte pentru politică externă al Partidului Social Democrat vizează, în esenţă, bătaia de joc pe care puterea actuală, începând cu Traian Băsescu, o practică la adresa cetăţenilor români care trăiesc şi muncesc în străinătate.
Spuneam că sunt două teme: prima dintre ele vizează tematica romilor, atât de mult discutată în ultima perioadă, iar cea de-a doua vizează un proiect legislativ depus în Parlament de Partidul Democrat Liberal care continuă, iată, o anumită practică de a lua banii, de a naţionaliza banii celor care muncesc în străinătate – mă refer la cetăţenii români care transmit bani în România.
La primul punct, este un lucru deja bine-cunoscut că ceea ce s-a întâmplat în Franţa, expulzările colective ale cetăţenilor români de etnie romă – în principal ei – în România, pentru raţiuni de ordin politic-electoral intern în Franţa legate de viitoarea candidatură a preşedintelui Sarkozy pentru un al doilea mandat, a stârnit o serie de reacţii internaţionale foarte puternice, reacţii europene, pentru motivul foarte clar al încălcării unor directive europene în materie de liberă circulaţie, pentru încălcarea Tratatului Uniunii Europene de la Lisabona şi a Cartei Fundamentale a Drepturilor Omului încorporată în Tratat şi care are putere juridică obligatorie, pentru încălcarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a altor norme şi principii europene care stabilesc într-o manieră foarte clară obligativitatea nediscriminării indiferent de criteriu, inclusiv pe baze etnice. Ştim foarte bine faptul că la nivel european Comisia Europeană, prin comisarul pentru Justiţie, vicepreşedinte al Comisiei Europene, Viviane Reding, a avut o poziţie extrem de fermă şi de netă, în termeni pe care i-aş califica ca extrem de duri şi fără precedent la adresa acestor practici nedemocratice, ne-europene ale autorităţilor franceze faţă de nişte cetăţeni români, indiferent de culoarea pielii, indiferent de etnie, cetăţeni europeni în acelaşi timp. A fost anunţată decizia Comisiei Europene pentru declanşarea procedurii de infringement împotriva Franţei pentru aceste practici nedemocratice şi ne-europene. Mai mult decât atât, Parlamentul European – sunteţi la curent – a adoptat o Rezoluţie foarte clară şi tranşantă, având o majoritate clară în Parlament, pentru a condamna aceste practici şi pentru a cere Franţei stoparea expulzărilor colective, abuzive a cetăţenilor români de etnie romă din Franţa. Cei care au votat împotriva acestei Rezoluţii, fără să o poată împiedica, au fost membrii Grupului Popular European, PPE, din care şi PDL-ul face parte.
Mai mult decât atât, există ONG-uri – şi vă pot cita doar câteva dintre reacţiile europene, internaţionale la nivelul unor organizaţii neguvernamentale extrem de puternice, cu foarte mare autoritate în materie –, mă refer la Roma Policy Coalition, care la 13 septembrie la Bruxelles a prezentat o poziţie publică extrem de tranşantă, o organizaţie neguvernamentală care include, de fapt, mai multe ONG-uri, începând cu Amnesty International, cu European Roma Rights Center, cu Minority Rights Group International şi multe alte organizaţii neguvernamentale. Mai mult decât atât, în cadrul reacţiilor la nivel naţional aş cita reacţia din Italia a unui ONG extrem de puternic, Everyone Group, care, de asemenea, a sărit în apărarea celor care sunt supuşi unei astfel de proceduri abuzive.
Am citat toate aceste lucruri pentru că prima întrebare pe care ne-o putem pune este „Ce face Bucureştiul?” Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, la începutul lunii octombrie, inclusiv la solicitarea unei părţi a delegaţiei române, între care i-aş numi pe senatorul György Frunda şi pe senatorul Titus Corlăţean, va avea o dezbatere de urgenţă pe această temă. Care este reacţia celor care conduc astăzi România, mai ales – şi adaug un element suplimentar – când au apărut şi au fost date publicităţii nişte elemente care au şi generat în final reacţia Comisiei Europene? Mă refer la anunţata Circulară a şefului de cabinet al ministrului de Interne francez, Circulară adresată prefecturilor de poliţie şi altor autorităţi franceze care solicita într-o manieră foarte clară celor 300 de amenajări de tabere considerate ilicite, cu prioritate „cele aparţinând romilor”. Această Circulară pe care o am şi pe care v-o voi prezenta conţine de două ori această afirmaţie, „acţionaţi împotriva taberelor de romi”, ceea ce demonstrează într-o manieră foarte clară şi netă caracterul etnic al acţiunii autorităţilor franceze. Este o Circulară care a apărut şi care conţine nu doar textul, ci şi o serie de anexe şi tabele de evidenţă şi este un lucru extrem, extrem de interesant faptul că primul dintre tabelele anexate conţine solicitarea către o prefectură de poliţie din Franţa de a transmite o evidenţă pentru, citez, „campaments illicites de roms”, deci situaţia taberelor ilegale ale romilor. Fundamentul etnic este evident şi este nu doar profund regretabil, ci ne-european, iar acest lucru a şi declanşat, după cum spuneam, reacţia Comisiei Europene cu declanşarea procedurii de infringement.
Cineva din România şi-ar putea pune întrebarea: „Bun – şi care este reacţia autorităţilor române, a preşedintelui României, a primului-ministru, a ministrului Afacerilor Externe faţă de aceste lucruri de o gravitate fără precedent? Cum se bat cei care conduc România pentru apărarea cetăţenilor români, cetăţeni europeni?” Cred că toată lumea a remarcat o lungă perioadă de tăcere ruşinoasă şi nu este prima dată când ne întâlnim cu această reacţie sau lipsă de reacţie, mai bine zis! Vă aduc aminte că în 2007 a existat o situaţie similară şi dramatică cu cetăţenii români din Italia – şi atunci au fost expulzări colective pe baza unor simple decizii ale prefecţilor, fără ca o instanţă să se pronunţe, fără o condamnare care să spună foarte clar dacă există o infracţionalitate la nivel individual pentru ca acea persoană să răspundă în faţa legii. Şi atunci, timp de săptămâni întregi, cei care făceau parte din aceeaşi familie politică – atunci cu domnul Berlusconi, acum cu domnul Sarkozy –, Traian Băsescu, Emil Boc şi partidul domniilor-lor au tăcut într-o manieră ruşinoasă. Problema este că domniile-lor conduc România şi nu fac nimic în realitate pentru a se bate pentru interesele cetăţenilor români. Reacţia lor a venit mult mai târziu, a fost o reacţie modestă şi a conţinut o serie de bâlbe incalificabile. Mai mult decât atât, în baza informaţiilor la care am acces, pe care evident că autorităţile se vor grăbi să le dezmintă, Traian Băsescu a dat un acord prealabil autorităţilor franceze pentru a începe aceste acţiuni, ceea ce este incalificabil pentru cei care pretind că ar conduce această ţară în interesul populaţiei României.
Ar fi extrem de interesant să rememorăm câteva dintre reacţiile timide – şi, aş spune, penibile – ale celor care conduc la nivel de stat şi la nivelul Guvernului României ţara noastră. Domnul Traian Băsescu menţiona, în urmă cu câteva zile, într-un interviu apărut pe agenţiile de presă, joia trecută la Iaşi, „Noi înţelegem poziţia Guvernului francez”, după care încerca o argumentaţie modestă, moale, care să echilibreze aşa-zisul drept la circulaţie al cetăţenilor români, iată, nerespectat. Ministrul Afacerilor Externe, domnul Baconschi, a participat la 10-11 septembrie la Bruxelles la o reuniune informală a miniştrilor de Externe din statele membre. Din comunicatele Ministerului de Externe şi din ce ni s-a spus de la Ministerul de Externe am înţeles că acolo s-au discutat chestiunile strategice privind relaţiile cu actorii globali emergenţi, cu China, cu rolul UE pe scena internaţională şi foarte multe alte chestiuni de ordin strategic. Întrebarea pe care i-o adresez ministrului Afacerilor Externe este dacă domnia-sa şi-a găsit un minut în agenda de participare la această reuniune – mai ales că era informală – de a ridica în plen sau separat, măcar pe culoare, această problemă extrem de delicată în relaţia cu ministrul de Externe francez. Mai mult decât atât, ceea ce mi se pare, poate, şi mai grav, este un interviu acordat de ministrul Afacerilor Externe al României la 9 septembrie unui cotidian central, mă refer la „Evenimentul Zilei”, unde, după o palidă încercare de a susţine libertatea de circulaţie a cetăţenilor români, face referire pe de o parte la actele de „cerşetorie agresivă” – şi nu vă citez întâmplător acest concept – şi la faptul că aceste acte ar reprezenta „crime” care trebuie pedepsite. Vreau să-i transmit ministrului Afacerilor Externe al României faptul că acest concept nu există nicăieri, cel de „cerşetorie agresivă”, în nicio legislaţie penală din Europa, nici în România, nici în Franţa. Există însă, şi aici apare un lucru extrem de interesant, un proiect de lege în Franţa pe care Guvernul francez dorea să-l promoveze la nivelul Parlamentului şi care, în premieră, face referire la această categorie infracţională, „cerşetorie agresivă”. Acest lucru a fost descoperit şi comentat îndelung în ultimele zile în presa franceză cu foarte multă duritate, aş spune, şi se pare că a determinat o prudenţă în promovarea acestui proiect care este extrem de contestabil. Juridic vorbind, este imposibil practic să faci distincţia între cerşetoria care devine agresivă, cea care nu devine agresivă, o chestiune care permite abuzuri, o chestiune care permite excesul de putere. Iată că domnul ministru al Afacerilor Externe preia voluntar din partea autorităţilor franceze concepte care nu există şi le promovează inclusiv în România. Mai mult, le califică drept crime. Îl informez pe ministrul Afacerilor Externe că aceste lucruri pot fi cel mult sancţionate fie contravenţional, fie penal, ca infracţiuni. În niciun caz nu sunt crime. Cred că un înalt demnitar al statului român, care are datoria de a se bate pentru cetăţenii României, ar trebui să fie mult mai atent atunci când preia voluntar şi nedigerat anumite concepte pe care autorităţile franceze le servesc partenerilor de la Bucureşti.
Spun toate aceste lucruri pentru că pentru că problemele sunt complexe, complicate, şi, mai mult decât atât, aflăm că Guvernul de la Bucureşti intenţionează să trimită un număr de poliţişti, vreo 10 sau 20, pentru aşa-zisa cooperare cu autorităţile franceze şi un magistrat pentru comisii rogatorii. Ca să facă ce? Pentru că problema principală nu este cea de infracţionalitate, criminalitate în masă. La nivel individual pot exista şi există astfel de cazuri şi există şi pârghiile legale, poate exista cooperare. Dar numai pe aspectul sancţionator, când îţi trimiţi oameni din sistemul judiciar ca să ajute la accelerarea procedurilor de expulzare, acest lucru mi se pare ruşinos.
Ca să fie şi o cireaşă pe tort, vreau să vă dau o informaţie pe care poate că o aveţi deja, dar poate că nu o aveţi: faptul că onor Guvernul României, condus de Traian Băsescu şi de Emil Boc, a pus la dispoziţia autorităţilor franceze o companie aviatică românească care să ajute la continuarea expulzărilor, în ciuda solicitărilor explicite ale Parlamentului European, ale Comisiei Europene şi ale altor parteneri europeni care se bat în locul autorităţilor de la Bucureşti. O companie aviatică românească este pusă la dispoziţie pentru a se continua procedura de expulzări şi, ca să finalizez, este o companie privată, nici măcar o companie publică. Se pare că este vorba despre Blue Air, se poate verifica. Bineînţeles, francezii plătesc, dar Guvernul României a ales ca aceşti bani de la francezi, daţi pentru o cauză pe care o numesc ruşinoasă, să fie daţi unei companii private, nu ştim pe ce criterii, şi nu, eventual, companiei TAROM.
Acestea fiind spuse, vreau să subliniez un lucru de-o manieră foarte clară. Autorităţile române ar fi trebuit să aibă un dialog la nivel politic înalt imediat după declanşarea acestei crize. Astfel de lucruri se soluţionează prin discuţii, contacte politice la nivel înalt. Un emisar al Guvernului României ar fi trebuit să plece imediat la Paris, o discuţie telefonică între cei doi preşedinţi ar fi trebuit să aibă loc imediat, o întâlnire între miniştrii de Externe ar fi trebuit să aibă loc imediat, pentru a vedea modalităţile de aplanare a acestei surse de tensiune. Nu s-a întâmplat acest lucru şi am explicat de ce. Bucureştiul, condus de Traian Băsescu, a dat în prealabil, într-o manieră ruşinoasă, consimţământul pentru aceste măsuri. Mai mult decât atât, ar fi trebuit, promovând interesul de a menţine şi de a aprofunda parteneriatul strategic cu Franţa, să spună colegilor francezi că este nevoie ca principiile şi valorile europene şi democratice să fie respectate de toată lumea – şi de Franţa, şi de România, şi de celelalte ţări, fără discriminare –, că este nevoie să separăm de-o manieră clară şi netă infracţionalitatea şi elementul etnic. Atunci când accepţi ca romii, cetăţeni români, să fie expulzaţi în masă, fără a face distincţie între cei dovediţi cu hotărâre judecătorească că au comis infracţiuni şi tot grupul respectiv, accepţi ca infracţionalitatea să fie considerată pe element etnic. Ceea ce este interzis de normele europene, de practicile europene şi democratice. Acest lucru nu l-au făcut guvernanţii de la Bucureşti. Nu au avut tăria să spună de la bun început clar şi tare faptul că 1% din infracţiunile care se comit în România sunt rezultatul cetăţenilor români şi nu sunt acele infracţiuni cu violenţă, foarte grave, pe care le comit alţii, 6% fiind infracţiunile comise de străini. Lucrurile acestea vin încă o dată să demonstreze că puterea de la Bucureşti este incapabilă şi nu ştie sau nu doreşte să se bată pentru interesele cetăţenilor români.
La nivelul Comisiilor de Politică Externă – şi am făcut deja precizarea că declaraţiile făcute până acum au fost făcute în calitate de vicepreşedinte PSD – vom avea luni după-amiază o audiere organizată şi o dezbatere cu invitarea miniştrilor Afacerilor Externe şi al Administraţiei şi Internelor în baza deciziei Birourilor Permanente ale celor două Camere ale Parlamentului. Dorim, în baza acestei audieri, să adoptăm textul unei declaraţii a Parlamentului României care, fără să dorească să intre în amplificarea unui contencios, pe care nu-l dorim, cu Franţa, pe care continuăm să o considerăm un partener strategic, o Franţă care are interese economice foarte serioase în România, dar care a ştiut să ne ajute – şi ştim să respectăm acest lucru – atunci când am avut nevoie, un text care trebuie să afirme o serie de principii: pe unele le-am menţionat, cele legate de necesitatea ca toţi membrii Uniunii Europene, inclusiv Franţa, să respecte principiile, valorile, normele democratice europene – libera circulaţie, nediscriminarea. Ne dorim o relaţie bilaterală bazată pe respect mutual între Franţa şi România şi dorim ca această cooperare să fie la nivel bilateral, să fie la nivel european pentru ceea ce înseamnă, de fapt, o problemă de fond: chestiunea integrării sociale a romilor în societăţile în care trăiesc sau unde se deplasează liber în Uniunea Europeană. Şi aici vreau să vă spun, pentru că lucrurile acestea au mai fost discutate: acea propunere pe care grupul socialist a formulat-o – şi eu făceam parte din Parlamentul European în momentul desemnării primului comisar european din România – şi anume, să existe un comisar european distinct în mandatul căruia să figureze problematica minorităţilor în Europa cu privire specială pe minoritatea romă, acea propunere a devenit mai actuală ca niciodată. La acel moment, propunerea a fost blocată de Grupul Popular European şi iată că a fost o decizie greşită. Cred că este momentul să relansăm în dezbaterea europeană această propunere, cu un mandat foarte clar, cu un buget foarte clar, cu o strategie la nivel european care să se racordeze cu strategiile naţionale pe care statele membre au datoria să le implementeze.
Mai am două comentarii la această temă. Să nu uităm – şi am subliniat acest lucru – faptul că aceste întâmplări neplăcute pentru România şi cetăţenii săi au fost provocate de Italia şi de Franţa, ţări cu care avem o lungă relaţie de prietenie, o relaţie politică, economică, culturală privilegiată în momente în care, în aceste ţări, în Italia, Franţa, dar şi România, s-au aflat şi se află la guvernare oameni aparţinând aceleiaşi familii politice, în speţă Partidul Popular European. Dacă între state care au relaţii privilegiate nu se fac astfel de lucruri în mod normal, aş spune că în aceeaşi măsură nu se fac nici între cei aparţinând aceleiaşi familii politice. Asta demonstrează, din păcate, câţi bani valorează şi câţi bani dau cei care fac parte din familia Popular Europeană şi au o poziţie importantă în Europa pe cei care conduc la Bucureşti şi care fac parte din aceeaşi familie politică. Ultimul lucru pe care îl vom afirma, sunt convins, în declaraţia Parlamentului României: conexiunea artificială între aderarea României la Spaţiul Schengen în martie 2011 şi presiunile şi declaraţiile inadmisibile ale unor oficiali francezi făcute în ultima perioadă. Această conectare artificială este inacceptabilă, o respingem, pentru că România îşi vede de drumul său, îndeplineşte criteriile tehnice pentru aderare şi nu considerăm un gest amical aceste presiuni şi ameninţări. La astfel de lucruri nu am auzit o reacţie politică fermă din partea celor care conduc Bucureştiul – o vom face noi la nivelul Parlamentului.
Am un alt scurt comentariu pe un subiect: să fie supuse unei taxe, unei impozitări de 1% toţi banii pe care românii îi muncesc cu greu şi îi obţin cu greu şi îi trimit în ţară, să fie opriţi de statul român pentru finanţarea nu ştiu căror proiecte de ordin cultural pentru românii din afară. Vreau să vă spun un lucru: în primul rând, acest text de lege – care vine în continuarea a ceea ce PDL-ul a făcut deja în Parlament la Camera Deputaţilor atunci când, printr-o iniţiativă legislativă, a mărit taxele consulare pentru românii din afară, ceea ce a generat reacţii foarte dure din partea diasporei româneşti – iată, continuă şi acum acelaşi proces de a lua banii românilor din străinătate care muncesc cinstit pentru aceşti bani. Această propunere legislativă – şi o spune şi Consiliul Legislativ în avizul său – încalcă într-o manieră flagrantă şi dreptul de proprietate garantat prin Constituţia României. Încalcă o serie de documente europene, în primul rând Tratatul de la Lisabona şi Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, Articolul 17, care garantează dreptul de proprietate. Încalcă şi Articolul 63 al Tratatului de la Lisabona privind libera circulaţie a capitalurilor între statele membre şi contravine aquis-ului comunitar invocat. Mai mult decât atât, este o expunere de motive remarcabilă prin incompetenţa sa. Nu am mai văzut în viaţa mea o astfel de expunere de motive care menţionează, între altele – şi remarcă şi Consiliul Legislativ, iarăşi, printr-o poziţie fără precedent, aş spune chiar militantă! –, faptul că cetăţenii români sunt persoane fizice, subliniez, şi nu produs la export, aşa cum afirmă domnul William Brânză şi PDL-ul. Românii sunt consideraţi produs la export în textul legii şi în expunerea de motive. Mai mult, această iniţiativă legislativă a PDL-ului îi califică pe românii aflaţi în străinătate drept „stranieri” sau „căpşunari”, ceea ce demonstrează încă o dată care este respectul real pentru cei pe care i-au înşelat, i-au păcălit şi i-au cumpărat la momente electorale diferite.
În orice caz, o spun foarte clar, PSD-ul se va opune foarte ferm adoptării acestei iniţiative legislative a PDL-ului şi face un apel la celelalte partide parlamentare să se opună la adoptarea acestei iniţiative scandaloase. În acelaşi timp, la nivelul Comisiei de Politică Externă din Senat am reuşit să avem o poziţie unitară, subliniez, pentru a da un raport negativ la această iniţiativă, ceea ce nu înseamnă că bătălia nu trebuie dusă în Parlament şi în Camera Deputaţilor.
Vreau să spun concluzia şi cu aceasta închei: încă o dată se demonstrează că Traian Băsescu, Guvernul şi partidul pe care le conduce au un profund dispreţ, în realitate, şi nu au niciun interes să se bată pentru cetăţenii acestei ţări. Acest lucru ar fi trebuit de mult să determine plecarea lor ruşinoasă, printr-o demisie de onoare. Or, cum nu există onoare la aceste persoane, aşteptăm cu speranţă, aşa cum aşteaptă majoritatea cetăţenilor României, ca moţiunea de cenzură pe care o vom depune în Parlament atunci când vom avea garantată – şi o vom avea garantată! – obţinerea majorităţii să fie aprobată pentru a continua procesul de necesară schimbare a puterii pedeliste a lui Traian Băsescu în România.
Vă mulţumesc!
Biroul de Presă al PSD
17 septembrie 2010
© 2008 Toate Drepturile Rezervate PSD Caras - Severin. Web Design si Optimizare by Web Design Timisoara | Harta Site |